February 2011
Adrian Gerhard - Gând
Oameni buni, adz dau cu banu’
strâng cureaua şî şorofu’
şî cum faşie bănăţanu’
vă crişiesc care mi-i ofu’.
Nu le luaţ’ pă toace-n samă,
vremurile îs pă noi
şî cum sufletu’ mă-ngeamnă
vă las şie am scris pă foi.
Aşadar, să şciţ’, românu’
om dântr-o aleasă viţă
dă vo douăşdoi dă ani
Tags: Marius Munteanu - Ploaia dă śenuşă
Unge-o fi plecată ploaia
Śe-m scălda copilăria?
Astădz ploaie cu śenuşă
Şî-nfloreşce sărăśia…
Că dîn śe să faśem pita
Şî colacu şî prescura,
Când la noi cresc doar cucuta,
Troscotu, rugu şî ura?
Noi daficea śerem ploaia
Dî la śeri, că tăt nu vińe
Cât la căpătâniu Ţării
Nu îs voitori dă bińe;
Săśeta-i la noi în suflet,
Spurcăśuńe în cuvince,
Dă śe oare-n ţara asta
Şî să fură şî să mince?!
Numa tuńece şî larmă,
Numa fulźere şî iască,
Doamńe, când aduś pă lume
Blânda ploaie rumâńască?
Vină ploaia-nţălepśunii,
Ploaia binefăcătoare,
Să aducă stropi dă paśe
Şî cicnă la fiecare!
Vină ploili iertării,
Ale śinstii şî dreptăţî,
Să nu aibă doar śelaina
Preţu scump a’ libertăţî…
Niś un nor a’ rugăśunii
Nu ńe-o măi stropit odaia;
Stînźe-ţ săśeta dîn suflet,
Omule, şî ceamă ploaia!
Şî în noi şî pă câmpie
Floarea norilor să crească,
Poace-n śeri o să s-audă
Suferinţa româńască!…
*
Stropi curaţ trimece, Doamńe,
Umple văili cu ploaie
Şî să speli obrazu Ţării
Dă năroi şî dă gunoaie!
Marius Munteanu - D-a źocu…
Umbra me, tăt măi puţînă,
Măi un śas ce ţîn dă mână,
Măi un śas şî, după care –
Altă cale fiecare.
Pă o palmă dă năsîp
Tu ce culś, io mă răsîp.
Până tăţ ortaśii vin,
Hai să ńe źucăm puţîn.
Vrei să ńe źucăm d-a źocu:
Tu p-alături, io mijlocu.
Hai să ńe źucăm d-a noru:
Io mi-s cucu, tu eşci zboru.
Hai să ńe źucăm d-a fumu:
Tu eşci roata, io mi-s drumu.
Hai să ńe źucăm d-a steaua:
Tu eşci frigu, io mi-s ńaua.
Hai să ńe źucăm d-a luna:
Noapce, tu; mie? tătuna!
Vrei să ńe źucăm d-a soarcea:
Io mi-s mortu, fii tu parcea –
Să pierim, aşa, în źoc,
Io cu cińe la un loc!
Marius Munteanu - Câncec dă brumă
Altă toamnă cântă-n streşîni
Şî, dîn tălpi la subsuoară,
Ńe cutroape iară bruma,
Mă ortaś, a câta oară?!…
Ca o pasăre puşcată
A dîn urmă frundză pică,
Moare-n frigu d-astă noapce…
Ăl dă-i dus n-o măi răgică.
Florili-n źenunchi plecară
Sus în śeri, pă parcea stângă;
Umblă vântu să le-aduńe,
Să le cânce, să le plângă…
Oare śińe umblă noapcea
Şî-n cipsîia lunii bace?
Crenźili prîn băznă-ş caută
Fundzîli înlăcrămace.
La fereastra cătră steauă
S-o lăsat firang dă śaţă;
Ăl vinit cu bruma-n space
O murit az-gimińaţă…
Marius Munteanu - Roata
Nime pră lume nu şcie
Nărocu śińe îl scrie;
El să-ntoarśe mereuţ,
Ca şî roata la căruţ…
(Folclor)
D-asupra dă śeriu gol
Vine roata rostogol,
Rupe poarta la ocol,
Ca năpustu-i vicodol.
Tăt dripeşce, săre, calcă,
Zboară-n crenźili la salcă,
Buie-n drum, treśe-n poceacă
Şî zdrobeşce, nu să źoacă.
(Dîn śe steauă roata pleacă?)
Şapce spiţă dîn butuc
Ca năluca o tăt duc…
Roata-i surdă, roata-i oarbă,
Spulberă porşori dă iarbă.
Roata-i oarbă, roata-i surdă,
Calcă mândzu când să zburdă.
O vegem,
Parícă nu-i,
Uice-o-n nuc, ba-i în gutîi
O’-n bucfari la clasa-ntâi.
Volburată dîn năpladz,
Calcă mâńe, calcă adz,
Scrijăleşce pă obraz
Şî iar vińe şi să duśe
În morminţ pă câce-o cruśe.
Măi vegem şî roata soră:
Roata-n brâu şî roata-n horă,
Roata-n śarcănu dă lună
Şî în conś la Maica-bună.
S-o băgat în apă toată
Ş-o aźuns la moară roată;
Acoló, cu alce roţ,
Ea ńe maśină pă toţ…
Marius Munteanu - Tu eşci vis şî frig şî vânt
Uice, mi să fac pământ
Mânili śe ţî le-ncing;
În durere mă-nveşmânt,
Frumoşăţa să-ţ cuprind.
Uice, mi să fac pământ
Ochii ostăniţ dă vis;
Cu atâta greomânt,
Doamńe, oare unge mi-s?
Uice, mi să fac pământ
Budzîli cu care strig;
Prăstă mińe bace-un vânt
Şî cât, Doamńe, mi-i dă frig.
Uice, mi să fac pământ
Tălpili, d-atâta drum;
Tu eşci vis şî frig şî vânt
Şî năluca me dă fum…
Marius Munteanu - Câncec dă śară
Tata moşu-i măr pră care,
Albă, stă bogăt dă floare.
Bat albinili şî-l caută
La urechi, să-i cânce-n láută.
Tata moşu-i o pădure,
Umbră cu miros dă mure.
Bat albinili şî-i cară
În clăbăţ criţari dă śară.
Dă supt pececu cămeşî
Tata moşu-i grinda căşî:
Vin albinili şî-i fură
Aoru dîn băutură.
Tata moşu-i cal şî şauă,
Iarbă, pripore cu ńauă –
Prăstă umeri, cu migală,
Vremea treśe şî-l dăşală.
Tata moşu-i o poceacă
Înflorată, care pleacă
Dîncolo dă adz şî ieri,
Răsîpită poace-n śeri.
Marius Munteanu - Luna
Spândzurată ca-ntr-o ramă
o nălucă dă aramă
prăstă ţărini să dăstramă.
Dîn gutîńe vre să guşce
cânii bat şî săr s-o muşce
vinţălerii dau s-o puşce.
S-ar lăsa năluca, numa
îs grăginili ca spuma
c-o picat az-noapce bruma.
Marius Munteanu - Câncec dă inimă
Dragă,-n măru dîn grăgină
Luna-i peatră şî-l dăjghină,
Ţîńe poala şî adună
Flori dă măr şî flori dă lună.
Uice, stelili śe numeri
Înfloresc la cin’ pră umeri,
În inelu dă pră mână
Şî-n răcoarea dîn fântână.
Dîn vo steauă śe-ţ măi scapă,
Calu meu sătos s-adapă
Şî-ş dripeşce umbra lui;
Śińe-l ţîńe să mă sui?
Ca dîn lumea aialaltă
Să răgică fum pră baltă,
Io mi-s fum şî calu-i fum,
Ce-aş fura şî nu şciu cum.
Moare luna, pică-n iarbă,
Creanga mărului îi oarbă,
Nu-s măi stelili şî niś
Poala te cu licuriś!
Aleatoriu
