Olariu Sorin
Sorin Olariu - În priveghi, la o veşină
Şe să vez, că uica Nielu după şe-o mâncat dă şină,
O plecat cu muma soacră în priveghi, la o veşină.
Ş-acolo, ca toț bărbațî, mintenaș s-o dat d-o parce
Şî s-o pus să be’ răchie șî să jioaşe câce-o carce.
Numa cân să ieie potu, c-avea rându lui să-l ţână,
Şine crez că mi-l opreşce șî mi-l pringe dă o mână?
Şine alta să îl prindă? Soacra lui, doichiţa Floare:
- Vino-ncoaşea, măh prostane, ca să-ţ pun o întrăbare!
Cum o vrei, s-o zâc dân prima, măi dân scurt, o măi uşor?
Sorin Olariu - La frizer
Șe să vez că uica Nielu, într-o jioi dă gimineață,
S-o băgat ca valvârceju-n frizăria dî la piață:
- Zâua bună șî bun lucru, mi-s aiși, țuși-vă ticu,
Să mi-l tunjeț ca la carce pă becheriu ăsta micu!
Le-arătă lu toț frizerii, p-un cârlan, o mozomaină,
Șiufulit, c-un păr ca smoala, șe-i treșea măi jios dă haină.
Da năince d-alce alea, spusă Nielu cam grăbit
Vreu să-m fașeț cum să cage: tuns frezat șî bărbierit.
Fincă tră să dau o fugă pân la moalăru Păngele
C-am nevoie cât măi iuce să îm fac nișce potrele.