www.banaticus.ro

Nişiodată să nu-i zuităm

pră carie prântru noi s-or sculat

cu noapcia-n cap,

atunşi când cocoşu-n arie o cântat.

Cu plugu-n coşie şî sapa-n spacie

la locu dâ la Păranjină,

să nu-i prindă zorilie acasă,

fluierând iei or pliecat.

Dar nu naince dă tăce

una dă dudă pră grumadzî or dat

şî ştale cu marvă or rănit

că aşa s-or pominit.

Cu pita caldă-n straiţă,

un buş da brândză, şiapă, răchie,

d-alie gurii bucacie

pră doauă dzâlie să le fie.

Dă giminiaţă până noapcea

cu boii iei or lucrat,

ca urmaşî lor să nu şcie

şie însamnă aia sărăşie.

Cu funie izmienilie dă fuior li-or liegat,

ca să astrângă avierie,

pră carie pră nădrăptacie

cândva ai roşii li li-or luat.

Dar iei, săraşii, totu or iertat,

că aşa i-or îngemnat bătrânii lor - 

să lucrie pământu cu mândrie,

că numai iel îi pră vecie.   

Tu, Doamne, drumuri dă spişie ni-ai dat,

măi scumpe ca auru li-ai lăsat.

Să aliergăm prân ielie,

să durmim pră ielie,

ielie să ni-e hrănească

scrisu să li-e păvăstuiască.

Scoace tăşiunilie dân ielie,

şi să nu bată piatra în ielie,

Copiii să să jioaşie în ielie,

Paorii s-adoarmă-n ielie,

Domnii să mânşie dân ielie,

Poeţii să scrie dăspră ielie.

Să să zburge vântu-n ielie,

luna să zăbovască-n ielie,

să mânşie şi păsărili dân ielie,

doina să cânce dă dor şî jalie.

Că aşa ni-or fost dace

şî binecuvântace,

să li-e sămănăm mirieu

aşa să nie ajiuce Dumniedzău.

Tăcie drumurilie duc ungiva,

Numa unu nu şciu unge.

Pă colo, până colo

Înaince şî napoi,

Dă aişia până aşi -

Numa, Domnu le-o măi şci!

Tăcie vin şî să măi duc

Pr-unge-am fost sau nu apuc.

Dân bisărică la şcoală,

Pân’ la mândra în fondroc

şî d’aşia pân la biert

unge dracu n-are loc.

Toace-s uge, morşielice

Şî dă vriemuri prăurice.

Dă acasă pân la loc,

Pân la jiocu dân comună

Şî da-işia prăstă drum,

Unge popa ce cunună.

Toace-s şciuce năşciuce,

Vădzuce şî năvădzuce.

Şî ce duc şî ce aduc

Numa unu nu şciu unge,

Poace atunşi că o să şciu,

Poace atunşi când n-o să fiu.