Călăcean Nicoluță
Nicoluță Călăcean - Povestea vacii
Cât îi Banatu dă marie
Sat ca Ancăitu n-are,
Oameni harnici şî frumoşî
Şî ca piatra sănătoşî.
Dar şî fiecilie-s frumoasă
Şî la fişiori drăgăstoasă,
Că au budză subţârielie,
Dulşie sărută cu ielie.
Oaminii la noi în sat
Toţi umblă cu capu-n sus,
Nu ghingiăsc la cucurudz,
Nici la sfecla de zahăr
Şî toţ trag câce-un pahar.
Şî pă cât ni-s dă săraci,
Toţ ţânem şî patru vaci,
Că nu duşiem lapcie tarie
C-aviăm apă în bunarie
Duşiem lapcili dă doi,
Să nu păţască ca noi,
Că, dacă-l duşiem măi tărie,
Ei ni-l iau la aparacie
Şî ni-l fură jumătacie...
Of, Boiano, vaca mia,
I-o ce-adăp şî cie răniesc
Şî alţî ce folosăsc.
Of, Boiano, vaca mia,
Vai ş-amar dă pielia ta –
Într-o bună gimineaţă
O să cie rujăsc pră faţă
Să ce duc la cancelarie
Să ce mulgă-o directoarie,
Să-i dai lapce cu smântână,
Că i-ai uşoară la mână...
Dar pucea vaca să tacă
Şî să geie apă acră
Şî, în loc dă lăptărie,
Să dăşchigem prăvălie.