Drăghici Dănuț
Dănuț Drăghici - Biografie
Dănuț Drăghici - Floaria satului
Floaria satului meu e dusă-n străinătace
Prân și iarba în carie s-or jucat;
Străinu pră dulari i-o cumpărat
Tot și-o fost acum li pră zuitace.
Fișiorii satului meu să nu vă vingețî,
Pr-ai boldânoșî să nu-i cregețî;
Vrăsnișii mei dă un sânje
Glia strămoșască după voi plânjie.
Aiși, la Uzdâni șî spinu-i măi oltănit
Șî-al imălos nu-i nătrăbuit.
Aiși la fiecarie paș întâlnieșci ominia,
Căldura suflietului șî priecenia.
Nu zuitațî satu - nu vă’nstrăinațî,
Prăstă tăt, vorba să v-o purtațî,
Iar când sămțâțî că doru vă amurce,
Viniț în sat, viniț cât măi iuce.
Dănuț Drăghici - Fără triecut
Am triecut prân șâbii,
Am triecut ca vai dă noi,
Tăt împinși în noroi
Șî țolu luat dă pră noi.
Podurile ni-or măturat
Șî prân bătăi ni-or purtat.
Lunji li-or fost domniile
Mari bolândzâilie;
Nișiodată nu li-o fost dăstul,
Niși când ni-or vădzut în nămol.
Ș-atâta dă mari or fost în cap,
C-or criedzut că-s fără liac.
Dar cum în viață trieșie tot,
Așa șî-a lor domnie s-o-ncheiat.
S-o sfârșât, ca șî când niși n-o fost,
Viața lor fără dă rost.
Că-n ia ș-or făcut dă cap
Șî d-aia istoria li-o răzărvat un loc
La bucliucu-al împuțât
Locu lor binemeritat.