Grosu Valeriu
Valeriu Grosu - Biografie
Valeriu Grosu s-a născut în anul 1931 la Uzdin într-o familie foarte săracă de țărani români – zilieri. Nu a avut parte de educație școlară, pentru că părinții l-au pus de mic să păzească gâștele satului. Acolo, pe lângă râpe, în pusta Uzdinului, a îndrăgit cartea. Căci, de regulă, în traistă, pe lângă puținele bucate avea și o carte.
Și așa a îndrăgit literatura românească... Iar mai târziu, fiind muncitor la muncă provizorie în Austria, a început să scrie. Caietele cu poeziile scrise în Austria au fost pierdute, iar odată cu pornirea la drum a S.L.A. „Tibiscus”, începe și adevărata viață literară a țăranului – poet Valerie Grosu.
La „Tibiscus” a scos de sub tipar două volume de versuri: „Un strop de soare din Cartiz” și „Tot în Cartiz visez”. Are și câteva premii literare, atât în Voivodina cât și în România.
De vreo doi ani scrie și poezie în grai.
A publicat la „Tibiscus”, „Tăt Banatu-i fruncea”, „Scărpinatu”, TV Novi Sad, „Floare de latinitate”...
Valeriu Grosu - Doi urâţi îndrăgostiţi
5:51 minutes (8.04 MO)
Valeriu Grosu - Graiul mumii
Graiul mumii nu l-am zuitat,
Măcar că dă mult muma o pliecat;
O triecut în veșnicie,
Iar graiul o rămânias la minie.
Muma dă mult putrădzășcie,
Graiul iei în minie trăieșcie;
Ia o plâns șî m-o țucat
Șî în suflietul mieu l-o sămănat.
Șî m-o șopcit cu vorbie dulși
Să-l las șî io la a miei prunși,
Că-i grai păzât dân bătrâni,
Să nu ni-e zuităm că ni-s rumâni.
Graiul șinie șî-l zăuită
Niși Dumniedzău nu-i ajiută,
Că asta îi marie păcat
Șî nișicând nu-i dă iertat.