www.banaticus.ro

Pușca mia a cu cocoașă

Iară m-o făcut la smintă,

Când m-o fost lumnia măi dragă

O pus-o dracu să mintă.

Io o-nțălieg că-i bătrână

Șî că nu-i ca una noauă,

Dar să nu ia foc când trăbă

Ș-aia țăvili-amândoauă,

Nu-nțălieg, cât dă patroanie

Ielie-s făcucie dă minie,

Ar fi luat foc ca mina,

D-ar fi fost lovice bine.

E vedz, aișia îi baiu,

Numa cunili-s dă vină,

Că cocoșu-o tras în ielie,

Baș cum trajie în găină.

Musai că, d-atâta vriemie,

S-or scurtat, bacsama, iacă,

Șî nu măi ajiung cât trăbie

Gaora-n capsă să facă.

Pușca îi tăman ca omu,

Mă ghingiesc șî mă ia frica

Când i să scurciadză cuniu,

Nu-i măi bună dă nimica.

Dar șî capsa-i ca muierea,

Icleană șî blăstămată,

Dacă nu-i lovită binie,

Nu ia foc, bat-o s-o bată...

Nu șciu șie ar fi măi binie

Să nu măi fiu vătămat,

Să probesc să-mi chicesc pușca,

Ori să mă las dă vânat ?

Prân Misăși curge ogașu,

Dă la gial cân gogie ploaie

Șî cu iel dușie la valie

Fiel dă fieluri dă gunoaie.

Șî cum vinie așa d-avalma,

Dă pră coastă dă la munce,

Cu cât trieșie măi la valie,

La gunoaie-s tot măi mulcie.

Io nu șciu, ogașu ăsta

Dă măi poacie să nie spielie,

Că-i sătul șî iel, bacsama,

Dă atâcia lucruri rălie.

Ploili îs tot măi rare,

Niauă nu-i să să topească

Șie blăstăm pră capu nostru.

S-o pus să nie osângiască ?

Iaca trămură Glăvița

Dă atâta uscătură.

Sășița vinită goastă

Toace apili îi fură

Șî lie dușie șinie șcie

Unge, că-i mare pământu...?

Năgejgea a dă pră urmă,

Rămânie focu șî vântu.

Nie rugăm șî dzî șî noapcie

Să gie Dumniedzău o ploaie,

Apa să vină cât casa

Să nie spielie dă gunoaie...?

Prân Misâși cure ogașu

Dă pră coastă, dă la munce

Dar în taină, că d-o vriemie,

La gunoaie-s tot măi mulcie.

Nu mă mai chinui, Doamnie,

Că să rabd io nu măi pot;

Oaminii-ș bat jioc dă minie,

Măi bine ia-mă dă tot.

Rău la nimie-n lumea asta

N-am făcut șî niși nu fac,

Dă șie duc viață dă cânie

Șî dă șie nu țâ-s pră plac ?

Când ai să-mi asculț șî mie

Rugămincili fierbinț,

Să-mi aduși pașia la minie,

C-am zuitat-o la părinț

Șî d-atunșia mânioasă,

Pitulată stă-ntr-un colț;

Nu mă măi chinui, Doamnie,

Ajută-mă că Tu poț.

Vez cum mă topieșcie doru

Șî mă stoarșie dă pucieri;

Mă cem că mânie, poimânie

Am să-ț bat la ușă-n șieri.

Dar ș-așia n-am pră nimie

Da i-ascultă-mă un pic:

Când ci-i sătura dă minie,

Fă-mă să nu fiu nimic.

O-nflorit pră coastă foiomfiu’

Vânăt ca un śeri dă primăvară;

Iar m-o prins nu şciu a câcea oară

Dor dă boi şî scrârţăit dă cară.

Gândurili fruncea îm dăspică

Vin, să duc… O’ śińe le măi şcie

Nu măi pot să le ţîn pept d-o vreme

Şî m-or luńecat dă pră arcie.

Pre puţîńe Paşci am dus cu Moşu

Tata o păşît în Lumea Noauă,

Io ar trăbui, cum să cuvińe,

O formă să ţîn d-amândoauă

Da’ nu pot. Mi-s pre legat cu doru

Dă śe o fost şî n-are să măi fie.

O putrădzît şî poarta dîntră vremuri

Ş-o crescut buźacu pră avlie…

La Dosîce, prîntră tufe

Stă ogliśa înflorită

La Faţîlă – ca arźintu

Luśesc mâţî dă răchită

Apa, pră după băuţă,

Să źoacă d-a pituliśa…

S-o frânt – Dumńedzău să-l ierce –

Moş Trăian a lu Coriśa.

Codru-o-ncărunţît dă chige

Şî dă źer trîmura śoaca,

Śocnitorili, dă foame,

S-or vorbit să bată toaca,

Dîn culcuşu ei śuleşce

Veveriţa spăriată…

La ăi morţ traźe izvoru

O năschecheră dă fată.

În cipsîie teleniţa sfoarăie dă bunătace,

Pră cilim la Maica Floarea s-or astrâns florili toace,

Rîşniţa să zbace-ntruna şî dîn grâu stoarśe fănina,

Costa, ostănit la masă,-n patru părţ frânźe lipina.

Tăbărit, un pom pră coastă s-o propcit cu creanga-n glie,

Doi ciurcani s-or luat la sfadă şî fac larmă prîn avlie,

Un nărod dă câńe latră dî la paie-n śudă goală

C-o cădzut la pat ’ta Pătru şî ori-că nu să măi scoală.

Stogu, plastu şî jârada stau cuminţ tumna-n fundoańe,

Śublili-s plińe dă apă şî prîn pod un mâţ mîrloańe.

Boii rumăgă-n tăśere cu gându la câmp afară,

Niśun zbiś nă măi pocńeşce, niśun car nu să măi cară…

Pră ogaş apa străluśe, bag-sama la noapce-ngheaţă,

O fi Śoaca năcăjîtă dă s-o-nvăluit în śaţă.

Dîntr-un iagod zbear-o zaică, mă mir cum n-o doare ciocu,

Duminică-n drumu mare buliganii iar scot źocu.

S-o măi rupt poaci-că o şîndră dă ńe ploaie-n pod pă grindă,

Dă pirotă s-ogińeşce puşca-n cuńu dî la cindă

Jordăliu-ăl în vreme l-o rupt vijolia-n doauă,

Ca un pirăş prîntră stăle s-ogińeşce luna noauă.

Ustănind, urechea babii o ruşît ca cărmăjîna,

După nuc stă d-astă toamnă pitulată şî prăjîna

Marva dzaś şî şuşńesce rumîgând în somn aleńe,

Prăst-ogaş Baba Băloańe pun’-un pecic… la izmeńe.