www.banaticus.ro

Dă multă vreme-am plecat,

C-o fată șî c-un băiat;

Cu copii șî mama lor,

La toțî dă Bănat ni dor.

Dă casă șî dă pământ,

Dă ortaci ce i-am avut.

Vai, vai, vai șî lumea mea

Străinătacea-i tare grea.

Acum dup-atâța ani,

Copiii-s americani;

Iei nu șciu doru-al greu,

C-am plecat dân satu meu.

Să nu cregețî că-i ușor

În străini, cu limba lor.

Vremea trece șî să duce

Șî ce-așceaptă sfânta cruce. 

Îți aduci, madro, amince

Cum trăiam noi măi ’năince?

Ce ghingeşce, dacă vrei,

Când am fost noi cinerei.

Prâ la dâlma dă Cimiş,

Mâncam amândoi mâcriş.

Ni-am iubit dă copilaşî

La Cimişu cu tălaşî.

Şî la sălcili-nvărdzâce

Niorcili noapcia să cânce,

Prân cubice controlam,

Peșcii cu hopu-i pringeam.

Noapcia greierii cântau

Iară noi doi ne țucam.

La Cimiș toată vara,

Ce vreme atunci iera.

Spălai lâna-n cotăriță,

Iară io-ț dăgeam guriță.

Cimișu iera călduț,

Iară noi cineri, drăguțî.

În brață io ce-am luat

Să ce-nvăț la înotat.

După ce s-o însărat

Cătră casă am plecat;

În grăgină ce duceai,

Struguri dân vinie să tai.

Struguri mulțî îm aduceai

La fântână îi spălai.

Locu unge m-am născut

Șî unge-am copilărit,

L-am lăsat cinăr ficior

Am plecat, dar nu-i ușor.

Dragi ortaci dântr-al meu sat

Nu cregețî că v-am zuitat;

După dor șî după chin

Am vinit la voi bătrân.

Vremea m-o îmbătrânit

Ortacii nu i-am găsit.

Prâ la mormânt mă duceam

Șî pră cruce îi ciceam.

Tare bine îi sciam

Cu ei când mă petreciam,

Or fost ortacii mei dragi,

Acum în pământ îs îngropațî.

În mormânt or putrâdzât

Cu care-am copilărit.

Fie-le țărâna ușoară,

D-acolo nu să mai scoală.

Mama m-o-nvățat să cânt

Dă când am fost copil mic.

Șî frumos m-o legănat,

Apă dân zvonuț m-o dat;

Să am glasu ca dă zvonu,

Să pot să cânt la tot omu.

Tata meu o fost becheri

Să uita după muieri;

Care-i bună șî frumoasă

Șî la țucat drăgăstoasă,

Care-s nalce la stătură

Care le place dă gură.

Tata meau o fost fălos

Șî la mândre drăgăstos,

Orice mândră întâlnia

Pră toce că le țuca.

La cântat io mi-s pră mama

Șî la țucat mi-s pră tata.

Ș-așa viața m-o trăiesc

Mândrili le fericesc.

Rumânii mei dân Bănat,

Bine-i care n-ațî plecat;

Vă petreceți c-un lăutar

Să zuitați dă chin ș-amar.

Plecat-am dă multă vreme,

Dâla pomi șî dâ la piene;

Plecat-am dă mult dân sat,

Mi dor dă tot ce-am lăsat:

Dă păsărili frumoasă,

Ce-n Banat cântau duioasă,

Dă ulmu al cu trupină,

Dă soare șî dă lumină

Șî dă graiu bănățan,

Care-n lume nu-l mâi am.

Toace țărili dân lume,

Nu șciu doru cum să spune;

Numa măicuțâli noastre,

Au dorurile duioasă,

Șî să plâng, să tânguiesc,

Că sângurele ugesc.

Sângure făr dă copii,

Iar cășâli îs pustii.

Nu-i măi lumea ce-o șciam,

Cinerel pră când ieram,

Pră când pră ogor umblam

Șî la sat pră când trăiam.

Lumia asta-i lume nouă,

S-o schimbat ca șî o roauă.

Să trăiesc în aor mult,

Satu meu nu-l măi zăuit.

Nici priecenii mei dă dămult,

Până mor n-o să-i zăuit.