www.banaticus.ro

Într-o zî dă vară,

Așa cam în dă sară,

Eminescu mult dorit

La noi în sat o vinit.

Membri de la „Tibiscus”

Multă trudă or dăpus,

C-or adus în sat aicia

La festivalul „Drumuri de spice”.

Monument l-or ridicat,

Frumos țî l-or așăzat

La Casa dă cultură,

Să nie faci inimă bună.

La dreapta vezi primăria,

Dar la stânga librăria.

Drept în fața ta stând

Lăcașul Domnului Sfânt.

An dă an ce aniversăm,

Poezia ț-o păstrăm.

Cu cinie noi ne mândrim,

Tot cu flori cie împodobim.

Tu al românilor fiu,

Tu nu eșci mort, tu eșci viu,

Tu Luciafăr ceresc

Al cuvântului românesc.

Iar acei ce te urăsc 

Nu au sânge românesc;

Cie înjură, toț fac din mâni,

S-or uitat că îs români.

       Se dedică lui Teodor Groza

Într-o zi mândră cu soare

Pleacă Todor la vânătoare,

Să vâneze căprioare,

Iepurași ori rățișoare.

L-am vădzut când o plecat,

În patroanie-nfășurat,

Pușca la grumaz legată,

Fălos îi, bată-l să-l bată.

Dân sat numa ce-o ieșit,

Un iepuraș i-o sărit.

Bietul n-o fost prăgăgit,

Iepurașul i-o fugit.

Merse atunci tot înaince,

Poace altu să-i măi pice.

Și, mergând pă drumul mare,

Căprioara-i iasă-n calie;

Scoace pușca șî ținteșce,

Dar nu o baș nimereșce.

Stă pră loc șî să ghingeșce,

Sus la șieri duios priveșce,

Dar deodată ce zări?

Un cârd de rață sosi,

Trage din pușcă, ochieșcie,

Dar iar nu lie nimereșcie.

L-am vădzut când s-o întors,

Parc-o fost cam mânios, 

Mânios șî supărat,

Că nimica n-o pușcat.

Todor iepuri ar pușca,

Dacă legațî i-ar afla;

Ar pușca Todor îndată.

Câț bani pră patroanie-o dat,

Purșiel dân târg ar fi luat,

Ar fi avut purșiel dă fript

Șî n-ar fi fost ostănit.

Dar friptura dă purșiel 

Are tot natu’ la el;

Dar aia dă iepuraș

Îi dulce, că-i din ogaș.