www.banaticus.ro

Ce să vă spun acu vouă

Iaca o ajuns moda noauă,

Și în satu nostru mic

Rușânie nu-i  măi nimic.

Fiăciă mari îmblă prân sat 

La doisprăciă amânat

Fărbuice prî la ochi

C-unghii mari să nu lie giochi.

Păpuci mari șî sucna scurtă,

Umieri goi, goală la burtă,

Cu țâgarea face fum,

Cîinii lie latră pră drum.

Copiii îș tunși dă tot

Șî în nas iniăliă port.

Vin aici cu limuzini

Mari, adusă dân străini

Alțâ vin dî la cafici

Și să bat pră drum pr-aici.

Să duc giriăpt la podrum,

La sală și stau în fum.

Să frâng tăț, bat din picioare

Când ascultă vro cântare.

Băutură câtă vrei

Iăst-acolo pântru iei.

Măi vin șî  dân altă parce

Copilaș plini dă păcace.

Pră fiece lie strâng în brațe

Parc-ar fi dalie năroage.

Măi să duc și în natură

Că-s copii dăi, cu cultură

Nu-s iei ca și ăla BULĂ

Șî-șî pitriăc pân amânat

Pân mână marva-n sat... 

La grăgina din Izlaz

Mândra-i plină dă năcaz;

Sapă bugiacu dân loc

Șî să plângie dă năroc.

Că nu l-o avut nicicând

Dă când îi pră ăst Pământ.

Că nărocu când s-o dat

Ia parcă n-o fost în sat.

Că dă mică-o fost lăsată

Șî dă mamă șî dă tată

Ș-o criescut întră străini

Ca ș-o floare întră spini.

O crecsut cu greu pră lumie,

Fără milă dî la nimie.

Mulce lacrimi a vărsat

Pră pita care-o mâncat.

N-o avut nicicând dreptace,

C-o avut ș-un vitrăg frace.

Dar când o ajuns fată marie

O fost mândră ca ș-o floarie,

Iar duminica la joc

Lumia toată-i făcia loc.

Ș-o jucat pân-amânat

Cu mândruțu ei din sat.

Multă vriămi-o pietrecut

Lângă iăl, că i-o plăcut

Ș-or îmblat păn amânat

Tot unu cu alălalt.

Dară într-o dzî cu soare

Iel o plicat să să-nsoare,

S-o dus în sat la Coșcei

Ș-o luă pră prăcina iei.

Lacrimile-i curg șâroaie

Cum curgiă apa cînd ploaie,

C-o luat-o d-ungi-i bogată,

Bată-l al dă sus să-l bată.   

La bunicii dân Uzdâni

Abia așcept iară să vin

Primăvara, vara, toamna

Să mă văd la ei șâ iarna

Să mă văd iar în sat, mamă,

Cuprinsă d-o marie taină,

Dă visuri copilărieșci

Mulce doruri dă poveșci.

Dă stâna bunicului,

Dă apa Cimișului,

Dă căsuța mamei miele

Ferită de cele rălie.

Unge-i cu totu schimbat,

De când mama a plecat

Doru nostalgic îi mare

Dă aceea șie ce doare

Dă un sat așa frumos,

Dă mama iubit duios.

Dar a plecat tare dăparce

Prăstă văi și mulce sace.

Ș-apoi mă întrăb așa

Cum s-o sâmțî mama mea,

Îndepărtată dă părinț

Dă fraț, viecini șî dă bunici.

Șî, dar în viață are rost

Să fie atît de întortochios

Tot cie poace fi frumos.

Atunci o înțăleg pră mama

Când spunie-stai micuță draga mia,

Stai la căsuța tia;

Nu ce îndepărta dă minie,

Că îi greu șâ nu îi binie,

Nici cucu nu va cânta,

Ca acas la casa tia.

Ușa îț va fi închisă

Oriungie vei plica,

Deparce de glia ta.

Iarba nu miroasă-a iarbă,

Ca-n poiana dân ogradă;

Florile nu sunt frumoasă,

Ca acelia dân firiastră;

Fluturașii mititei

Nu-s ca ăia prântră miei.