Stoiț Ionel
Ionel Stoiţ - Domnu ajută
Iaca popa şi cu-a lui
Stau în fundu birtului
Povăstăsc ba una alta
Cu recolta şî socoata
Că az nu merje nimica
Şînşepu popa predica
- Vigeţi păcătoşâlor
Că-i vremea sătanilor
Nu vigeţ – şieriu v-arată
Ba nu-i ploaie – ba nu-i plată
Banu îi stăpân în lume
Aşcias fapce nu-s măi glumie
Ionel Stoiş - Ţimătoanili
Moş Petrică nu măi poace
Chinuit pă pat dă moarce
Goveşce măi bin d-o lună
Lumea zâşie „Nu-i a bună”
Că dă când s-o becejât
Arată tot măi strujât
La obraz îi tot albit
Nu măi mâncă, o slăbit
Cum stăcea napuntinşios
Într-o zî-i vini-un miros
Un miros dă Doamne, Doamne
Mirosa a ţimâtoanie
Ionel Stoiț - Hai cu mine în cośie
| Ataşament | Mărime |
|---|---|
| ionel_stoit_-_hai_cu_mine.pdf | 290.05 KB |
Ionel Stoiț - Hai cu mine în cośie
1:18 minutes (1.04 MO)
Ionel Stoiț - Criza
Uica Pătru lu Smântână,
Măi bińe d-o săptămână,
Rău la nervi îi atăcat
Că nu are concentrat…
Porśii – trăbe să-i râńască;
Persa lui – să-nńebuńască:
Di śe şăge tot în pat?
„– Când îi omu tulburat,
Ăla ăl dîn cănţălare
Să duśe la bolovańe
La băi şî l-aer curat,
Tu nu mă laş niś în pat!”
Dzîśe Pătru năcăjît.
„– Audz, Petre, n-ai prostît
Să-ţ iei şî tu bolovańe
Că-ţ creapă marva dă foame.
Nu ce fă dă vai ş-amar,
Aer curat ai p-otar,
Haida şî ce scoal-odată,
Că acuşa iau o boată
Şî ţ-oi da io bolovańe,
Śe tu credz? îţ trăbă carńe?”
Uica Pătru în izmeńe
Să scoală dîn sobă, źeme,
Suduie şî păoritu,
Făbríca şî concentratu
Şî porśii când i-o-nvăţat
Să-i îngraşă „concentrat”,
Suduie criza, natura…
Strîgă Persa: „Să-ţ ţîń gura,
Śe-m atâta bleoceşci,
Să ce duś să urluieşci
Şî să dai la porś pisat,
Da’ să-i iei un pic la sfat:
Şî ei trăbă să înţăleagă
Că-i criză în lumea-ntreagă!”
Ionel Stoiț - Hai cu mine în cośie
Hai ce suie în cośie
Să ce car în lumea mea
Cu doru dîn poezie
Unge doarme dragostea.
Doina cânce la ureche
Versu ei tărăgănat,
Aminciri dîn lume veche
Doinili śe le-am zuitat.
Caii fugă, caii zboare
Pă poceaca dînspră râu
Şî cu doru-n inimioară
Să zburăm până târdzîu…
Măi o dată în cośie,
Măi o dată dor şî jăle,
Măi o dată-n poezie,
Îm caut dorurili mele.
Da’ párică s-o pre-nsărat,
Caii nu măi pot să tragă,
Párică şî tu m-ai lăsat,
Unge eşci, inimă dragă?…
Unge ci-i fi pitulit
Dorule dîn inimioară
Soarili m-o asfinţît,
Plânźe doina me amară
După cai, după cośie,
După sărili dă vară,
Dup-un vers dîn poezie,
Dup-un dor dîn inimioară.