Ś
ŚÁMĂŢ, śámăţă s.n. – (Voiv.) Barcă.
ŚEGÓGE pron. nehot. – Orice.
ŚELÁICĂ, śelăiś – Suzetă.
ŚELÁINĂ, śeláińe s.f. – Înşelătorie.
ŚELÉD, śeléduri s.n. – Familie.
ŚERÍME, śerími s.f. – Tavan, boltă, grinda casei.
ŚET, ŚÁTĂ, śeţ, śéce adj. – Liniştit, senin.
ŚETÂRNĂ, śetârńe s.f. – Cetârnă, jgheabul în care se scurge apa de pe
acoperiş (DA).
ŚIŃEGÓGE pron. nehot. – Oricine.
ŚÍPTĂ, śípce s.f. v. śípcă.
ŚÍPCĂ, śípśe s.f. (şi: śíptă). – Dantelă.
ŚÍŚE adv. – Aşadar, vasăzică.
ŚÍTĂV, -Ă, -i, -e adj. – Sănătos, întreg (la trup, la minte).
ŚIVIŞÎ, śivişăsc vb. IV. Tranz. – A chestiona, a trage de limbă.
ŚIVÍT, -Ă, -ţ, -ce adj. – Vânăt de necaz; foarte mâhnit.
ŚOÁREŚ s.m. pl. – Pantaloni, cioareci.
ŚOCÂI s.n. v. śocâu.
ŚOCÂU, śocâie s.n. (şi: śocâi). – Hoit, mortăciune.
ŚONCÁŞ, -Ă, śoncáş, -ă adj. – (Voiv.) Sâcâitor, cicălitor, buzăran; strîngaci,
zgârcit.
ŚUBLĂ, śuble, s.f. – Vas, recipient; (piese de) veselă.
ŚULÍ, śulésc vb. IV. Tranz. şi intranz. – A asculta cu atenţie, a trage cu
urechea.
ŚUPÁG, śupáguri/śupéźe s.n. – Partea iei de la brâu în sus; ie.
ŚUPELÍ, śupăl vb. IV. Tranz. – A jumuli.
ŚURÉL, śuréle s.n. – Zurgălăi (la opinci); dispozitiv în formă de sită care se
adaptează la ţeava stropitorii pentru culturile din grădini,
ciuráică îi mai spun bănăţenii.
Tags: Aleatoriu
