Ș
ŞÁICĂ, şăiś s.f. – Gamelă; tinichea; joc de copii cu o şaică aşezată într-un
cerc desenat pe pământ şi păzită de un şăicari cu o prăjină, în
timp ce copiii ceilalţi aruncă pe rând cu un retevei în ea până
când unul o loveşte scoţând-o din cerc; şăicarul o pune
repede la loc şi caută să-l atingă pe cel care n-a reuşit să-şi
recupereze reteveiul, iar cel atins devine şăicar; poarcă.
ŞAL, şáluri s.n. – Fular; guler.
ŞĂGÂRT, şăgârţ s.m. Ucenic.
ŞĂLBÓC, şălboáśé s.n. – Santinelă.
ŞĂLUÍT, -Ă, -ţ, -ce adj. – (Voiv. Despre beton) Turnat în cofraje.
ŞĂRĂMPĂU, şărămpăie s.n. – Şanţ făcut de torent.
ŞCĂTÚLĂ, şcătúle/-i s.f. – Cutie.
ŞCIOMP, şciompi s.m. – Pociumb, ciot; gospodărie de rădăcină; arbore
genealogic.
ŞFOARŢ-CHÍNSLĂRL, şfoarţ-chínslărli s.m. – Magician, vrăjitor, scamator.
ŞFUNG, şfúnguri s.n. – Elan, avânt, sprint, mau.
ŞFUNGUÍ, şfúngui vb. IV. Refl. – A se repezi, a-şi lua elan, a se avânta.
ŞILT, şílturi s.n. – Firmă, stemă, emblemă; pancartă.
ŞLÁIER, şláiere s.n. – Voal (de mireasă).
ŞLAUF, şláufuri s.n. –Furtun de scos rachiul din butoi.
ŞLOÁMPĂT, -Ă, -eţ, -ece adj. – Neglijent, neîngrijit, lălâi; prost, leneş.
ŞLOG s.n. sg. – Paralizie.
ŞLOGUÍ 3 sg. şlóguie vb. IV. Tranz. – A paraliza.
ŞŃELŢÚG, şńelţúguri s.n. – Tren accelerat.
ŞOD, şoádă, şodz, şoáge adj. – Hazliu, glumeţ.
ŞODZĂŃE, şodzănii s.f. – Glumă (fară perdea), snoavă, poşmândră.
ŞOFÉI, şoféie s.n. – Butoi fără capac; cadă din lemn de cca 150-200 l.
ŞOLOCÁT, şolocáturi s.n. – Oblon.
ŞOLOMÁGE s.f. sg. – Porumb furajer sub formă de masă verde.
ŞONC, şóncuri s.n. – Jambon, şuncă.
ŞPĂŢÎRÍ, şpăţîr/-ésc/-ui vb. IV. Refl. – A se plimba, a se prăumbla.
ŞPÉNŢĂL, şpénţăle s.n. – Haină, veston.
ŞPEZÁ, şpezădz vb. IV. Tranz.– A cheltui, a plăti.
ŞPOIÉRI, şpoiére s.n. v. şpoiért.
ŞPOIÉRT, şpoiérturi s.n. (şi: şpoiéri). – Sobă de gătit.
ŞPÓGOT s.n. sg. – Frânghie subţire de rafie (pentru legat baloţi de paie,
înşirat frunze de tutun la uscat etc.).
ŞPORLUÍ vb. IV. v. şporuí.
ŞPORLÚNG s.n. sg. – Dobândă, economie. (În expr.) Camătă cu şporlung =
dobândă ilicită.
ŞPORUÍ, şpórui/-ésc vb. IV. Tranz. (şi: şporluí). – A economisi, a chivernisi
ŞTÁIER, ştáiere s.n. – Impozit.
ŞTALÓG s.n. v. ştălóg.
ŞTAŢĂNVÁL, ştaţănváli s.m. – (Voiv.) Procuror.
ŞTĂLÁP, ştălápi s.m. – Papuci de casă.
ŞTĂLÓG, ştăloáźe/-óguri s.n. (şi: ştalóg). – Grajd.
ŞTĂLUÍ, ştălui vb. IV. Tranz. (şi: stăluí). – A aranja lucrurile, cărţile într-un
dulap etc.
ŞTĂLÚNG s.n. sg. – Statură, ţinută, constituţie fizică (impunătoare).
ŞTĂNÍŢ, ştăníţă/-ţuri s.n. – Pungă de hârtie.
ŞTIC, ştícuri s.n. – (Cu vb. a face) Figură (la dans etc.), gest, exhibiţie,
şmecherie.
ŞTRICUÍ, ştrícui vb. IV. Tranz. – A croşeta, a împleti.
ŞTRIMF, ştrimfi s.m. – Ciorap, şosetă.
ŞTROÁLĂ, ştroále s.f. – (Voiv.) Haimana, ştrengar.
ŞTROM s.n. sg. – Curent electric.
ŞUCLIÁT, -Ă, -şucléţ, -éce adj. – Glumeţ, ironic, care vorbeşte fără perdea.
ŞUPÍ, şup vb. IV. Refl. – A se repezi, a se avânta.
ŞUŞCĂÍ, şúşcăi vb. IV. Intranz. – A suspina, a ofta.
ŞUŞCÍNĂ, şuşcíni s.f. – Fâşie îngustă de pământ arabil (cca jumătate de lanţ).
Tags: Aleatoriu
