www.banaticus.ro

ABÁCE, abát vb. III. Tranz. – A aduce, a atrage; a aduna, a grupa (orătănii, oi

etc.).

ABĂRĂBÁRI! interj. – (Ca formulă de salut, mulţumire, urare etc.) Toate cele

bune, toată fericirea! Ocolească-te orice necaz!

ABDZÎŚE, abdzîc vb. III. Intranz. – A renunţa, a abdica.

ABLEGÁT, ablegáţ s.m. – Deputat, parlamentar.

ABRICTĂLUÍ, abrictălui vb. IV. Tranz. – A muştrului, a pune la punct (pe

cineva), a atenţiona cu asprime.

ACHICIT, -Ă, -ţ, ce adj. – Întremat, aeanjat, dichisit; reparat

ACOLÍ, acól/-ésc vb. IV. Tranz. şi intranz. – A ocoli.

ACÓV, acoáve s.n. – Unitate de măsură; vas, butoi de capacităţi diferite (de la

20 la 100 de litri).

ACURÁT adv. – Clar, desluşit, neechivoc, limpede.

AFERÉM, aferémuri s.n. – Furie, nebunie, isterie; enervare.

AIZÂMBÁN, aizâmbánuri/aizâmbáné s.n. (şi:izâmbán). – Tren, ţug.

ALBÉLE s.f. pl. – Sulimeneli, farduri albe.

ALDUÍ, alduiesc vb. IV. Tranz. – A binecuvânta; a felicita, a grătula.

ALÉCE adv. – Agale.

ALEPTÁ, alept vb.I. Refl. – A se deprinde, a se lumina la minte.

ALERGÁ, 3 sg.: se aleargă vb. I. Refl. – A se hârjoni.

ALIMÚN, alimúni s.m. – (Voiv.) Lămâie.

ALMÍNTRILEA adv. – Altminteri.

221

ALVĂLÚC s.n. v. arvălúc.

AMEŢÁLĂ, ameţăli s.f. – (În expr.) Cu ameţală = imprevizibil, cu toane,

năbădăios.

AMINÉT! interj.– Amin! Gata! Mântuit! Praful s-a ales de...! (Probabil

contaminare între amin şi amanet.)

ANTRÉS, antrésă/antrésuri s.n. – (Voiv.) Adresă (scrisă pe plic).

APĂDĂMIŹÁNĂ s.f. v. dămiźánă.

ARÁPĂ, arape s.f. – Aripă.

ÁRET s.n. sg. – Împrejurime, ţinut, zonă.

ARGHITÓRI, arghitoáre s.n. – (Voiv.) Catastif, registru agricol.

ARMÍG, armíź s.m. – Armăsar.

ARMIŢÁŞ, armiţáş s.m. – Vameş, încasator de armiţîie.

ARMIŢÎIE, armiţîi s.f. – Vamă, îndeosebi pentru mărfurile din piaţă, târg.

ARMURÁRE s.f. – Tetanie; colaps.

ARNĂÚT, arnăúţ s.m. fig. – (În impr.) Drac, diavol: Arnăutule!

ARVĂLÚC, arvălúcuri s.n. (şi: alvălúc). – Aldămaş.

ÁSNĂ s.f. sg. v. hásnă.

ASTUPÁ, astup vb. I. Refl. – A se înăbuşi, a se sufoca.

ASTUPÁLĂ s.f. sg. – Astm.

AVLÍE, avlíi s.f. – Curte, ogradă, voreţ.