Adrian Gerhard - Gând dă sară
Măi o sară cage-n pripă
Cu peptari dă stăle-aprinsă
Śe tăt ard la poarta vieţî
Încuńată ori dăşchisă.
Daficea şuşcăi prîn grăgină
Că dzîua-i scurtă-n toamna noauă
Zuitând o dâră dă lumină
În bobii stropitori dă roauă.
Un soare strâns bace-n apus
Cu śiptă-n norii sânźerii,
În prag dă noapce să-mprăşcíe
Căldură-n visă dă copii.
Potop dă aminciri să rup
În ochii mei dăşchiş dă vânt
Fără să şciu unge să fug
Dă rău’ stors ’iś pă pământ.
Unge-aş măi pucé să plâng în cicnă,
C-un fulźer să-m astâmpăr chinu
Şî să śupél nopţî durerea,
Brumarea urii şî veninu.
Şî măi o sară cage-n pripă
Cu pré mult rău bătut în casă
Şî cu limpaşu-n umbra lunii
Śe o ugit dămult pră masă.
Dar cu năgejge îm fac cruśe
Şî d-astă lume mă dăsfac,
Iară-n hogeana cu suspińe
Binili aş vré să-mpac…