www.banaticus.ro

Măi şcii tu, mamă, śe-i tăśerea

Şî cum să zbace ea în noi,

Cum treśe limpedzînd durerea

Lăsându-ńe în suflet – goi.

Oh, câce nopţ îm duśe plânsu

Încârligat în ceamă şî ńevoi –

Îm picură stăle în sânźe,

Cascadă-s visăle şuvoi…

Nu am răgaz otava s-o ascult

Cum iară rupe dîn ţărână,

Niś gríerii dîn fânu verii

Śe cântă-ngrămăgiţ dă lună.

Măi şcii tu, mamă, cum ai dzîs

Când povestam sara în cuină?…

Că dîncoló – cum om fi fost –

Veśi-om duś-o împreună…

Îm porţ dă grijă în poveri

Ce-ascult ş-acu cu gându –

Trecut-or mulce primăveri

Ş-aşcept să-m vină rându.

Beceag dă viaţă, mă aşcern ca apa

Acolo unge-i săśeta măi mare

Să-i umedzăsc ălui rămas doar faţa

Scursă dă stropii rătăśiţ dîn soare.

Mă duc ca az, mă duc ca mâńe,

Párică m-aş duśe-n gostîie…

Ş-aşcept şî io – măi şcii tu, mamă? –

Să plângă strugurii în vie…