C
CAISÎN, caisîni s.m. (şi: căisîn). – Cais.
CÁPTĂ, căpţ s.f. – Calapod.
CARAMFÍLĂ, caramfíle s.f. – Garoafă.
CAREGÓGE pron. nehot. – Oricine.
CÁSĂ DĂ CUPLĂRÁI/COPILĂRÁI s.f. compus v. cuplărái.
CĂDRÓF, cădrófuri s.n. – Dulap.
CĂIGÁNĂ, căigáńe s.f. (şi: găigánă). – Omletă, papară.
CĂISÎN s.m. v. caisîn.
CĂLÁRE, călări s.f. – Cărare, potecă.
CĂLĂMĂŚÍ, călămăśésc vb. IV. Refl. – A se buimăci.
CĂLĂPĂR s.m. sg. – Calomfir.
CĂLEÁLĂ, căléli s.f. – Mâncare, haleală.
CĂLÉTCĂ, călétche s.f. – Colivie.
CĂNUNÁ, cănún vb. I. Refl. – A se tângui, a se văicări; a se chinui, a suferi.
CĂPĂRÍ, căpărésc vb. IV. Tranz. şi refl. – A arvuni; a se logodi.
CĂPĂTÂŃ, căpătâńe s.n. – Perniţă de cap.
CĂPĂTUÍ, căpătuiésc vb. IV. Refl. – A se făgădui, a se logodi/căsători.
CĂPTÁ, capt vb. I v. căutá.
CĂPÚT, căpúturi s.n. – Haină groasă bărbătească, veston, palton.
CĂRÁBĂ, cărăbi s.f. – Cârâitoare; instrumentul primitiv de suflat cu ance (?)
dublă (pană de gâscă despicată, strămoşul oboiului).
CĂRÍCĂ, căríś s.f. – (În ornamentică/ţesături populare) Cerc; romb.
CĂSÎR, căsîri s.m. – Casier.
CĂTICHÍS s.n. sg. – Catehism.
CĂUTÁ, caut vb. I. Tranz. (şi: căptá, cotá). – A se îngriji (de un bătrân,
bolnav etc.).
CĂZNÍ, căzńésc vb. IV. Tranz. – A ocărî, a certa; a chinui.
CÂI, CÂIE, pl. idem adj. (şi: câń). – Ciung.
CÂŃE, câni s.m. – Câine. (Expr.) Câńe-câńeşce = târâş-grăpiş.
CÂŃECRÉŢ s.n. – (Etim. pop.) Königgraz, localitate austriacă, renumită prin
bătălia din 1866 dintre austrieci şi prusaci.
CÂŃÉSC, -ÁSCĂ, -éşti adj. – Rău, duşmănos, hain. (Despre dinţi) Canin.
CÂŃI, CÂŃE, pl. idem adj. v. câi.
CÂŃÓS, -OÁSĂ, -óş, -oásă adj. v. câńésc.
CÂNTÁ, cânt vb. I. Refl. – A se boci.
CÂRLIŹÉL, cârliźéi s.m. – Zambilă.
CÂRLÓNŢ, cârlónţuri s.n. – (Voiv.) Cuier.
CÂRŚÁG, cârśéźe s.n. – Ulcior, vas din lut cu „ţâţă“ (pentru apă).
CEA s.m. sg. v. CEÁCE.
CEAR adv.– Chiar, baş.
CEÁCE s.m. sg. (şi: cea).– Nene.
CECĂRUÍ, cecărui/-ésc vb. IV. Tranz. – A tecărui, a strânge cu tecărăul (DLR).
CÉME, cem vb. III. Tranz. – A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate.
CEŞÂLĂ, ceşâli s.f. – Pungă (de păstrat banii), ches, chisea (devenit nume de
batjocură).
CFARTÍRI, cfartíre/-tíruri s.n. (şi: fărtíri). – Locuinţă (provizorie), gazdă.
Expr.: În cfartiri = în gazdă, în/cu chirie.
CHERTĂU, chertăi s.m. – (Voiv.) mârtan, motan, cotoi; câine de casă.
CHESĂRI, chesărie s.n. – Teslă.
CHÍBLĂ, chíble s.f. – Greutate de 50 de kilograme.
CHÍCĂ, chiś s.f. – Coadă, codiţă (împletită), cosiţă.
CHICHÍ, chichesc vb. IV. Tranz. şi refl. (şi: chicí)– A repara; a (se) dichisi, a
(se) găti.
CHICÍ vb. IV v. chichí.
CHILÁŞ, chiláşă s.n. – Cântar mic de piaţă (de mână, cu resort).
CHIMEÁŞĂ, chiméş s.f. – Cămaşă.
CHIŃÉZ, chińéj s.m. – Staroste/cneaz, primar.
CHIRVÁI, chirváiuri s.n. – „Nedeie şvăbească”; hramul bisericii şvăbeşti.
CHIŚ, chíśuri s.n. – Şold.
CHÍŞĂV, -Ă, -vă, -vi, -ve adj. – mohorât, încruntat
CHIŢCÁN, chiţcáni s.m. v. chiţorán.
CHIŢORÁN, chiţoráni s.m. (şi: chiţcán). – Şobolan.
CHÍŢOŞ, -Ă, pl. idem adj. – (Voiv.) Drăcos, focos, semeţ.
CIC, cícuri s.n. – Cioc; şpiţ, vârf ascuţit.
CICILÁC, ciciláś s.m. – Pui de iepure.
CICURÁ, cícur vb. I. Tranz. – (Voiv.) A găuri ceva cu un cic.
CÍNĂR, -Ă, -ńeri, -re adj., s.m. şi s.f. – Tânăr; mire, mireasă.
CÍNDĂ, cindz s.f. – Tindă; bucătărie.
CINDÚŢĂ, cindúţă s.f. – Bucătărie de vară.
CÍNGĂ, cinź s.f.– Chingă.
CIOCLÉNDĂR, ciocléndări s.m. v. ciopocléndăr.
CIOPOCLÉNDĂR, ciopocléndări s.m. (şi: ciocléndăr). – Pierdă-vară.
CIOŞ, CIOÁŞĂ, pl. idem adj. – Fără barbă/păr, spân; sluţit.
CIPÍ, cipésc vb. IV. Tranz. –A surprinde, a prinde la înghesuială, a prispi, a
zăpsî.
CÍPSĂ, cípsă s.f. – Piatră-acră; alaun.
CIRÍC interj. – (La jocurile de copii) Ciric-îmbuc! = Ghiceşte, alege pe
nevăzute sorţii! Cf. în DA sub cirícă: în-buşi.
CIUL, -Ă, -i, -e adj. – Ciung de-o ureche, fără o ureche.
CIUŞTULUÍ, ciuştuluiésc vb. IV. Tranz. – A netezi, a finisa, a ferchezui, a
dichisi.
CLEŃÉT, cleńéce s.n. – Clarinet.
CLOÁMFĂR, cloámfări s.m. – Tinichigiu.
CLOTORÍ, clotór/-ésc vb. IV. Tranz. – A agita (lichidul dintr-un vas); a clăti.
COÁCĂŃE, coácăni s.m. – Şoarece de câmp, hârciog.
COBÂRLĂU, cobârlăie s.n. – (Voiv.) Nişă, scobitură în zid, cotlon (unde se
ţin diverse obiecte).
COBÂRŞĂU, cobârşăie s.n. (şi: copârşău, săcrín, săcríu). – Sicriu.
COBILÉŢ, cobiléţă/-uri s.n. – Prichiciul vetrei (lângă cuptor), chimineţ (DA).
COCÁIE, cocăi s.f. – Scrânciob.
COLAINĂ, colaine/colăini s.f. – Medalie.
COLDÚŞ, -Ă, pl. idem adj. – Invidios, răutăcios.
COLIÉŞĂ s.f. sg. – (Banatul montan) Mămăligă tare care se taie cu sfoara.
COLOÍ, cóloi vb. IV. Tranz. – (Voiv.) A suna (apela) la telefon.
CONTRIÁC, contriácuri s.n. – (Voiv.) Contract; (p. ext.) testament.
COPÂRŞĂU s.n. v. cobârşău.
COPILĂRÁI s.n. v. cuplărái.
CORCOFĂŃÁT, -Ă,-áţ,-áce adj. – Diform, gras, lăbărţat, umflat.
CORCOFEÁLĂ, corcoféle s.f. – (Voiv.) Minciună, vorbă slabă. Expr.: melecorcofele
= mâzgălituri în caietele şcolarilor.
COTROPÍ, cotróp vb. IV. Tranz. (şi: cutropí). – A acoperi; a năpădi, a
cuprinde.
COSTORÍ, costorésc vb. IV. Tranz. – (Voiv.) A ospăta.
COSTRÁVĂ s.f. sg. – Costrei.
COTÁ, cot vb. v. căutá.
COTOROÁŹE s.f. pl.– Răcituri, piftie.
COVÉI, covéie s.n. – Cotitură, cot, meandră, încovoiere (a unui râu); figură de
virtuozitate la dans.
CRĂŞTOÁLĂ, crăştóle s.f. – Cratiţă, raină.
CRÂMPOT, crâmpoţ s.m. – Bucăţică. (În expr.) Crâmpot dă copil = pici de-o
şchioapă).
CRÂMPOŢÎ, crâmpoţăsc vb. IV. Tranz. – A tăia ceva în bucăţi mărunte.
CRICÍ, cricésc vb. IV. Tranz. – A pune in vedere cuiva, a cere insistent cuiva
să nu uite să facă un anumit lucru, a prici.
CRIÉL, criéi (cri-él; cri-éi) s.m. (şi: cr(i)el).– Creier.
CR(I)EL, cr(i)ei s.m. v. criél.
CRÍGLĂ, crígle s.f.– Pocal; halbă.
CUCĂÍ, cúcăi vb. IV. Intranz. – A picoti, a moţăi.
CUCĂIÁLĂ, cucăiéli s.f. (şi: cucăít). – Picoteală, picotit.
CUCĂÍT s.n. sg. v. cucăiálă.
CÚCE, cúce s.f. – Piatră de gresie (pentru ascuţit coasa).
CUCEDZÁ, cucédz vb. I. Tranz. – A cuteza, a îndrăzni.
CUCUBÍNĂ, cucubíńe s.f. – Concubină.
CUCUIÁUĂ, cucuiéle s.f. – (Voiv.; expr.) A sui în cucuiele = a te sui pe casă
(pe hambar etc.). (Fig.) A risca, a se hazarda.
CUMGÓGE adv.. – Fiecum, oricum.
CUNCINÁ, cúncin vb. I. Tranz. şi refl. – A (se) tempera, a (se) calma, a (se)
potoli, a (se) controla.
CUNI, cúńe s.n. – Cui. (În expr.) A şedea cuńe = a sta nemişcat.
CUPLĂRÁI, cuplăráie s.n. (şi: copilărái, prin etim. pop.; cásă dă cuplărái). –
Bordel.
CÚRE, cur vb. III. Intranz. – A alerga, a se repezi.
CURIŞCÁP adv. (cu vb. a se pune, a se da) – De-a berbeleacu. (În loc. adv.)
D-a/în curişcap = din toate puterile, încercând totul.
CUSTÁ, cust vb. I. Tranz. – A îngriji, a (între)ţine. (În expr.) Dumńedzău să
ce cúşce! = Dumnezeu să te ţină!
CUŞTULÍ, 3 sg. cúştule/cuştuléşce vb. IV. Intranz. (şi: cuştuluí). – A costa, a
preţui, a valora; a merita.
CUŞTULUÍ vb. IV v. cuştulí.
CUTROPÍ vb. IV v. cotropí.
Tags: Aleatoriu
