D
DÁDA s.m. sg. – Capul (bătrân) al unei familii de ţigani.
DAFÉCEA adv. v. dafícea.
DAFÍCEA adv. (şi: dafécea). – Degeaba, inutil, gratuit.
DAMF, dámfuri s.n. – Aer, vapori sub presiune; miasmă.
DASŃÁŢĂ adv. – Azi-dimineaţă.
DĂBUCÁ, dăbúc vb. I. Tranz. – A frânge (de efort, de oboseală); a rupe în
bucăţi, a tăia bucăţi.
DĂLBÉT, dălbéturi s.n. – Diabet (prin etim. pop.).
DĂLÓC adv. – Imediat, pe moment.
DĂMFUÍ, dămfui/-ésc vb. IV. Tranz. – A umfla cu pompa; a gaza.
DĂMIŹÁNĂ, dămiźéńe s.f.– Damigeană (de la care, prin etim. pop.,
apădămiźánă = academiciană).
DĂPRĂÚNA adv. – Concomitent, simultan; uniform, asemenea, la fel.
DĂPUTÁT s.m. – (Voiv. În expr.) A veni cu dăputatu = a veni cu cel mai tare
argument.
DĂRÁP, dărápuri s.n. v. dărăb.
DĂRĂB, dărăburi/dărábe s.n. (şi: dăráp). – Bucată.
„DĂRĂBELU” s.n. sg. – Nume ironic dat publicaţiei lugojene „Drapelul”
(1900-1920) şi apoi (pe vremea comunismului) ziarului
timişean omonim, datorită paginilor puţine în care apărea
(etim. pop.).
DĂRINÁT, -Ă, -áţ, -áce adj. – Glumeţ, frivol, neserios, fără căpătâi; muieratic,
afemeiat.
DĂRNÍ vb. IV v. dârní.
DĂSTÂMPÍ, dăstâmpésc vb. IV. Tranz. – A descuraja, a dezobişnui, a dezvăţa.
DĂZGURDZÎ, dăzgurdzăsc vb. IV. Tranz. – A descâlci; a desface o
încurcătură.
DÂRDORĂ, dârdori s.f. – Tărăşenie; grabă mare, toi (4), zor1 (DLR s.v.).
DÂRJÁLĂ, dârjăli s.f. – Codorişte; coadă (de sapă, topor, lopată etc.).
DÂRNÍ, dârńésc vb. IV. Tranz. (şi: dărní). – (Voiv.) A atinge; a hărţui, a
abuza sexual; cf. şi bicuşî.
DIŞNĂÍNCE adv. – De acum înainte, în viitor.
Dînăveste (adv.) – Neaşteptat, surprinzător, neştiut, „nevestit”.
DOÁRE s.f. sg. – (Voiv.) Suferinţă, jale, durere.
DOLOBÉCE, dolobéci s.m. – Dovleac.
DORÍ, dorésc vb. IV. Refl. – (Voiv.) A se boci.
DOUĂNÍ vb. IV v. duhăní.
DRĂGĂVÉI, drăgăvéi s.m. – Dragavei, ştevie.
DRÂMBOŃÁLĂ, drâmbońéli s.f. – Văicăreală.
DRÂMBONÍ, drâmbón vb. IV. Intranz. – A plânge în hohote, a urla, a băona,
a se tângui, a boci.
DRICÁLĂ, dricăli s.f. – Saltea umplută cu paie sau pănuşi de porumb.
DRIPÍ, drip/-ésc vb. IV. Tranz. – A călca în picioare, a striví.
DUÁN s.n. v. duhán.
DUĂNÍ vb. IV v. duhăní.
DUCE, duc vb. III. Refl. – (În expr.) A să duśe la ăi mulţ = a muri.
DUDURÓNI, duduroáńe s.n. – Ţeavă, tulpină de plantă goală pe dinăuntru;
trâmbiţă.
DUHAN s.n. (şi: duán). – Tutun.
DUHĂNÍ, duhăńésc vb. IV. Tranz. şi intranz. (şi: douăní, duăní). – A fuma.
DÚNĂ, duni s.f. – Plapumă (nematlasată) umplută cu pene.
DÚPLA adv. – Dublu.
DUREÁ 3 sg. doáre vb. II. Tranz. – (Voiv.; expr.) Îi bun dă-l doare = e foarte
bun, e capabil să se sacrifice pentru alţii.
DURÍME, durími s.f. – Dureri, induraţii.
DURÚŢ, durúţă s.n. – Suman.
DZÎUÁŞ, dzîuáş s.m. – Zilier, salahor.
Tags: Aleatoriu
