www.banaticus.ro

Satu’ meu, vorbit de bine,

Mulți trăir-odată-n cine

Șî cîșcigau a lor pâine

Din olgile mari cu gâne.

Dar mereu ce-or părăsât,

Nime năpoi n-o vinit

Or plecat să se-nșcoledze

Alțî la străin să lucredze.

Duș dă părinț, dă bunici,

Nu s-or mai întors p-aici;

Or murit, în jalea mare,

Acolo păstă otare.

Dar or vinit urmașî lor

Dân umbra amincirilor,

Cu izlozu înflorat

Unge moșî s-or jucat.

Cătră cine or luat

Să ce vadă măi odată

Nu cumva ce-ai înschimbat

Dare mai ieșci că altădată

Ce-ar găsât năînschimbat,

Cu gropili lângă sat

Dân care pământ s-o luat

Șî zâduri or răgicat.

Clopoce or dat să tragă,

Aflându-se în cine, dragă;

Pă uliță s-or plimbat,

Doru dă l-or dăscărcat.

Și visul li s-o’ mplinit

Satul lor al pomenit

Mereu în străinătace

Unge-or fost dă el dăparce.