www.banaticus.ro

(1900 - 1939)

 

 

Frunză verde leoștean

Cheamă-l Niță Secoșan

Frunză verde de cicoare

Născut în Toracul Mare

 

 

Așa se prezenta poetul în grai bănățean Ion Niță Secoșan, născut la 16 septembrie 1900 la Toracu Mare. Școala primară (6 clase) și-a făcut-o în satul natal. Situația materială și mai ales cea politică din țară (Primul Război Mondial) nu-i permite să-și continue școlarizarea. Abia în anul 1926, la vârsta de 27 de ani, se înscrie la Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj, isprăvind astfel cursul inferior în anul 1929. Încă pe atunci se face cunoscută creația sa literară, Ion Niță Secoșan fiind trecut alături de Victor Vlad Delamarina, Gheorghe Gârda, Tata Oancea etc. Chiar și într-o antologie de versuri în grai bănățean. Este vorba de „Ano , Ano, logojano” (selecție, prezentări și introducere de Gabriel Țepelea) care a apărut la Editura „Facla” din Timișoara. Din numeroasele sale creații literare amintim doar pe cele tipărite la Editura „Cartea Românească” din Timișoara. Anume: Divorțul, Căsnicie comedie, Ghiță Păcurarul, Țiganul la telefon, Ion Ordonanță, Nu-i cum se socotește omul, În sat la noi și Cătana. Mai toate acestea erau puse în scenă de amatorii din Torac dar și din alte sate, imediat după apariție, altele și în zilele noastre pentru „Zilele de teatru ale românilor din Voivodina”...

Ion Niță Secoșan este prezent cu versurile, articolele și lucrările sale umoristice în paginile ziarului „Nădejdea”. Publică și poezii lirice, note de drum, și versuri satirice sub pseudonimul Ginu Papălapce, precum și comentarii și scrisori deschise, sub alte pseudonime, toate, însă, scrise în dialect bănățean, biciuind unele neajunsuri ale vremii sale. Amintim câteva din acestea, publicate în „Nădejdea”, mai ales că nu întotdeauna putem ști despre cine era vorba, îndeosebi atunci când purta polemică cu alți umoriști corespondenți ai „Nădejdei”, printre care și cu consăteanul său Vichentie Avram - Folomoc: - „Ca nuca-n păreche” în 1928; „Moș Andri la mozi”, „Lumie pră dos”, în 1929, „Baie de soare”, „Așa-i zăconu”, „Tăstămientu lu moș Gică”, „Moș Achim Filăru”, „Fără glumă”, „Nică Pleșu”, „Boancă la pătică”, „Pătru Plașintă la scălz”, „Șie să fie” și „Ion lu’ Zdreanță”, publicate în anul 1930, an în care Ion Niță Secoșan a avut, de fapt, cea mai bogată activitate gazetărească. Urmează apoi anul 1932 când publică (tot în „Nădejdea”) „În șiudă”, „Una d-a noașce”, „Năroc a vost”... și  „Mis bănățean” și în 1936 când publică „Nunta la Viena” și „Visul”. Interesant este de amintit că, în toți acești ani, publică o singură poezie scrisă în limba literară. Este vorba de „Amurg” în anul 1929.

În urma lui Ion Niță Secoșan au rămas foarte multe lucrări în manuscris. Din păcate unele dintre ele, cu tematică politică, au fost distruse în anul 1944 - după cum afirma fiul său Rancu Secoșan - Dobromir.

Amintim aici că 10 piese de teatru s-au păstrat în manuscris: „Ioșca vinde iapa”, „Biletul”, „Truță regrut”, „Făcăleț Gălușcă”, „Doi mincinoși și „Lumea de azi”, scenete comice, apoi „Lucia” – piesă în 3 acte, „Boala bunicii”, piesă pentru copii într-un act, „Luța-n București”, monolog comic, precum și o piesă tragic - comică neterminată, intitulată „Lumea mea”.

Au mai rămas și câteva caiete în manuscris. Între ele se află două caiete de poezie satirică în grai bănățean, care are și un glosar cu cuvintele folosite la Toracul Mare (localisme), apoi un caiet de epigrame și aforisme și unul cu bancuri autentice din Banat, care începe cu versurile:

„De la mine fabricate,

Din tot locul adunate,

De la toți și de la toate

Și iarăși tuturor date”

În poeziile sale satirice, Ion Niță Secoșan are în vedere oamenii și întâmplările din sat. Astfel avem și personaje precum Boancă, un om foarte glumeț și descurcăreț care făcea chiar și pe „finienț” (poliția financiară de atunci) de râs. Apoi „Susi” -  nemțoaica care nu vorbește bine românește, astfel făcând mereu aluzii la unele cuvinte și întâmplări. Țiganul care pălăvrăgește într-o limbă necunoscută nouă, dar se pare, bine cunoscută de poet, apoi neamțul, maghiarul, sârbul... fiecare fiind descris în felul cum îl vedea și cunoștea Ion Niță Secoșan, trăind cu ei în vecini, așa cum se trăise de veacuri în Banat. Temele din poeziile sale satirice și din anecdote sau bancuri am putea zice că sunt foarte apropiate și de vremurile de azi, prezentând oameni zgârciți, răufăcători, materialiști etc.

„Șoage vremuri îs la noi,

Nu să-nțăleg doi cu doi !”

Ion Niţă Secoșan trece în lumea umbrelor la 7 august 1939, la  vârsta deplinei tinereți.

 

 

_______________________________

„Poezii în grai bănățean“ - volumul II - Autori din Voivodina, Serbia

Ediţie îngrijită de Aurel Turcuş (România), în colaborare cu Ionel Stoiț și Vasile Barbu (Serbia).

Editura „Orizonturi universitare“, Timișoara, 2009