M
MAI, máiuri s.n. – Ficat.
MAICLÁUBĂR, maicláubări s.m. – Pocăit, neoprotestant.
MÁRVĂ, márve s.f. – Vită, animal domestic (mare), iorsag.
MAU s.n. sg. – Elan, aplomb, şfung.
MĂLĂGĂMBÍST, -Ă, -şci, -şce adj. – Modernist, excentric în vestimentaţie şi
comportament; epitet peiorativ derivat de săteni de la numele
lui Sergiu Malagamba (1913-1978), compozitor român de
muzică uşoară şi baterist.
MĂLĂXÎ, mălăxăsc vb. IV. Intranz. – A osteni, a obosi, a se extenua, a se
epuiza.
MĂLĂXÎT, -Ă, -ţ, -ce adj. – Epuizat, mort de oboseală, lomuit.
MĂRŹINÁRI, -E, pl. idem adj. şi s.m. – (Voiv.) Mărginaş, lăturalnic; arbitru
de tuşă.
MĂSÁI, măsáie s.n. – Faţă de masă.
MĂSÁRI, măsári s.m. – Tâmplar, tişlăr.
MĂSĂLÁRI, măsălári s.m. – Dentist.
MĂSCĂRÍ, măscărésc vb. IV. Tranz. – A certa (cu vorbe de ocară), a
batjocori.
MĂSCĂRI s.f. pl. – Cuvinte licenţioase, obscene.
MĂŞCIOÁŃE, măşcióni s.f. – Mamă vitregă; gura-leului (Antirrhinum
maius), căşcăoańe (nu figurează la Borza), floare frumoasă,
dar nu prea plăcut mirositoare.
MĂŞÎNGHIVÉR, măşînghivére s.n. – Mitralieră.
MĂTRÍCULĂ, mătrícule s.f. – (Voiv.) Matricolă; arhivă; registratură.
MÂNÁ, mân vb. I. Tranz. –A conduce un vehicul; a dirija mersul unui animal.
MÂNĂVRE s.f. pl. – (Voiv.) Exerciţii, aplicaţii, manevre militare.
MELŞPÁIS, melşpáisuri s.n. (şi: meşpáis). – Prăjitură (cu cremă); tort;
pocăraie.
MERTÍC, mertícuri s.n. – Vas de lemn pentru măsuratul uiumului la moară.
(În expr.) Cu merticu = cu măsură, cu puţinul.
MEŞPÁIS s.n. v. melşpáis.
MÉTĂR, métări s.m. – Unitate de măsură pentru greutăţi, chintal.
MICIÁVĂ s.f. sg. – (Voiv.) Putere; sprijin.
MÍDĂR, mídăre s.n. – (Voiv.) – Corset.
MIDUŢÎN, miduţînuri s.n. – Leac, medicament.
MILUÍ, mílui vb. IV. Tranz.– (Voiv.) –A mângâia.
MINCÍE, mincíi s.f. – Palton din blană (imitaţie, postav) de culoare neagră
(pentru femei).
MINTÚN adv. – Imediat, pe moment.
MIR s.n. sg. – Mirare. (În expr.) De miru lumii = de mirarea/ruşinea lumii, de
pocoru lumii.
MIŞCULÁNŢĂ, mişculánţă s.f. – Şmecherie, tertip. Expr.: Cu mişculanţă =
cu forfârlica.
MIŹGURÁ, 3 sg. míźgură vb. I. Intranz. impers. –A mijgura, a mizgui, a cădea
câteva picături de ploaie.
MOÁŢĂ, moáţă s.f. – Bigudiu.
MOIÁ, moi vb. IV. Refl. – A se pleoşti, a se fleşcăi, a se muia.
MOLĂRÁI, molăráie s.n. – Poză, fotografie.
MOLĂRÍ, molărésc vb. IV. Tranz. – Fotografia, zugrăvi.
MORMÂNT s.m. sg. (şi: mormînţ). – Cimitir, progage.
MORMÎNŢ s.m. pl. v. mormânt.
MORŚELÍ, morśél/-ésc vb. IV. Tranz. şi refl. – A (se) murdări.
MOŞ MUŞÓNI s.m. sg. – Marca vechii fabrici de ţiglă „Muschong” din
Lugoj.
MOTÂNTÓC, -OÁCĂ, –óś, -oáśe adj. – Mototol, molâu, lălâu, tembel.
MOTÓR, motoáre s.n. – Camion, automobil.
MÓZI s.n. sg. – Cinematograf.
MOZOMÁINĂ, mozomáińe s.f. – Momâie, sperietoare, om urît, urâciune,
pocitanie, monstru.
MÚLĂ, múle s.f. – Catâr, măgar. (Voiv.) (În expr.) Mulă măndrălită = măgar
mânjit de balegă.
MÚSAI adv. – Obligatoriu.
MÚŞÎNĂ, múşîni s.f. – Larve (ouă) de muşte.
MUŚÍ, muśésc vb. IV. Tranz. şi refl. – a (se) chinui, a (se) tortura; a (se) trudi.
Tags: Aleatoriu
