Marius Munteanu - D-a źocu…
Umbra me, tăt măi puţînă,
Măi un śas ce ţîn dă mână,
Măi un śas şî, după care –
Altă cale fiecare.
Pă o palmă dă năsîp
Tu ce culś, io mă răsîp.
Până tăţ ortaśii vin,
Hai să ńe źucăm puţîn.
Vrei să ńe źucăm d-a źocu:
Tu p-alături, io mijlocu.
Hai să ńe źucăm d-a noru:
Io mi-s cucu, tu eşci zboru.
Hai să ńe źucăm d-a fumu:
Tu eşci roata, io mi-s drumu.
Hai să ńe źucăm d-a steaua:
Tu eşci frigu, io mi-s ńaua.
Hai să ńe źucăm d-a luna:
Noapce, tu; mie? tătuna!
Vrei să ńe źucăm d-a soarcea:
Io mi-s mortu, fii tu parcea –
Să pierim, aşa, în źoc,
Io cu cińe la un loc!