Marius Munteanu - Roata
Nime pră lume nu şcie
Nărocu śińe îl scrie;
El să-ntoarśe mereuţ,
Ca şî roata la căruţ…
(Folclor)
D-asupra dă śeriu gol
Vine roata rostogol,
Rupe poarta la ocol,
Ca năpustu-i vicodol.
Tăt dripeşce, săre, calcă,
Zboară-n crenźili la salcă,
Buie-n drum, treśe-n poceacă
Şî zdrobeşce, nu să źoacă.
(Dîn śe steauă roata pleacă?)
Şapce spiţă dîn butuc
Ca năluca o tăt duc…
Roata-i surdă, roata-i oarbă,
Spulberă porşori dă iarbă.
Roata-i oarbă, roata-i surdă,
Calcă mândzu când să zburdă.
O vegem,
Parícă nu-i,
Uice-o-n nuc, ba-i în gutîi
O’-n bucfari la clasa-ntâi.
Volburată dîn năpladz,
Calcă mâńe, calcă adz,
Scrijăleşce pă obraz
Şî iar vińe şi să duśe
În morminţ pă câce-o cruśe.
Măi vegem şî roata soră:
Roata-n brâu şî roata-n horă,
Roata-n śarcănu dă lună
Şî în conś la Maica-bună.
S-o băgat în apă toată
Ş-o aźuns la moară roată;
Acoló, cu alce roţ,
Ea ńe maśină pă toţ…