R
RÁINĂ, ráińe/răini s.f. – Cratiţă, crăştoálă.
RÁMPAŞ s.n. sg. – Must care începe să fermenteze.
RĂGĂMÉNT, răgăménce s.n. – Regiment. (În impr.) Drac, naiba, boală,
răpciugă, feńe, fraimon, fras, şlog: Calśi-ce răgămentu!
RĂGÚT, răgúţ s.m. – Recrut.
RĂICIÚL, răiciúluri s.n. – Revoltă, răzmeriţă; scandal, ceartă, rusfai.
RĂNTUNÁ, răntún vb. I. Tranz. – A răvăşi, a scormoni, a strica rânduiala,
ordinea.
RĂPĂLÁ, răpălădz vb. I. Tranz. – A repara, a remedia, a drege.
RĂPĂUZÁ, răpăuzădz vb. I. Intranz. – A muri, a răposa.
RĂPĂUZÁT, -Ă, -ţ, -ce adj. – Decedat, răposat.
RĂPEDZÎ, răpéd/răpăd vb. IV. Refl.– A se repezi, a se îmbuluci.
RĂPÍDĂ, răpídz s.f. – Ripidă.
RĂSTÁNIŢĂ, răstăniţ s.f. – Scândură care formează marginea patului;
răsadniţă.
RĂSTĂU, răstéie s.n. – Resteu (întrebuinţat la jug, dar şi la uşă).
RĂSTÎCNÍ, răstîcńésc vb. IV. Tranz. – A răstigni.
RĂTĂRÍ, rătărésc vb. IV. Intranz. – A da îndărăt, a se retrage (din faţa
duşmanului); a regresa, s slăbi, a deveni anemic, astenic etc.
RĂŢĂPT, răţăpturi s.n. – Reţetă; recipisă, răţîpís; adeverinţă, recomandare
scrisă.
RĂŢÎPÍS, răţîpísuri s.n. – Recipisă, aviz, răţăpt.
RĂZŃÉŢ, -ÁŢĂ, pl. idem adj. – Despărţit, răznit.
RĂZNÍ, răzńésc vb. IV. Tranz. şi refl. –A (se) separa, a (se) despărţi, a (se)
dezbina, a divorţa.
RÂŃE s.f. sg. – Râie.
RÂNÍ, râńésc vb. IV. Tranz. – A hrăni animalele; a curăţa grajdul.
RINGHIŞPÍL, ringhişpíluri s.n. – Carusel.
RIT, ríturi s.n. – Izlaz.
RIŚÍ, riśésc vb. IV. Intranz. – A răci.
ROTCRÁIŢ s.n. sg. – Crucea Roşie.
RÚDĂ, rudz s.f. – Bară, stinghie; bucată (de cârnaţ, salam).
RÚPE, rup vb. III. Intranz. – A se exprima cât de cât într-o limbă străină.
(Expr.) A o rupe pă ńemţăşce = a se descurca în limba
germană.
RUSFÁI, rusfáiuri s.n. – (Voiv.) – Ceartă mare, răiciul.
RUŞTÚC, ruştúcuri s.n. – (Voiv.) — Odihnă, tihnă. (În expr.) N-are ruştuc =
n-are odihnă.