Sorin Olariu - Când ce supără ficatu
Oamini buni, să şciţ cu toţî
C-astădz să-mplińeşce anu
Dă când s-o-ntâmplat o şoadă
La Grăgina „Gugulanu”:
Baş cea Ńelu, buchińanţu,
Sta la masă – ca tot omu –
Cu vo şapce halbe-n faţă,
Cu mâncarea şî cu romu.
Ş-uice-aşa dîn întâmplare,
Cum mânca şî bea cumince,
Lângă masa lui d-odată
Să opreşce dom’ Părince.
– Śe măi lucri, ceacea Ńele,
Care-i viaţa dumetale?...
Că besărica d-o vreme
Nu ţ-o măi ieşît în cale!...
– Śe să fac, Părince dragă,
Na, p-aiśa, ca tăt natu,
Da’ mi-s năcăjît dă moarce:
Mă cam supără ficatu!...
– Śe ţ-am spus io, ceaceo dragă,
Ţ-am pricit-o sus şî tare:
Las-o-n geală, băutură,
C-asta-i boala a măi mare!
– Care boală, dom’ Părince?!
Că mă bulgui ca zăludu...
Uită-ce şî dumetale
Că mi-s sînătos ca dudu!
Numa vedz – ficatu ăsta
Dă îţ lasă gura apă?...
După śe că nu-l prăjîră,
I-or pus şî pre multă śapă!
Tags: Aleatoriu
