T
TÁINĂ, táine s.f. – (În expr.) Nu-ţ fă taină dă ea = nu râde, nu-ţi bate joc de
ea, n-o lua în derâdere.
TAL, táluri s.n. – Porţiune de pămînt; parcelă (DLR sub TAL3). Parte,
zestre, dotă (Voiv.)
TAS, tásuri/tásă s.n. – Tipsie, tavă, taler; taxă la biserică adunată de epitrop cu
tasul.
TAST, tásturi s.n. – (Voiv.; în expr.) Pră tast = pe tavă.
TĂBĂRÍ, tăbăr/-ésc vb. IV. Intranz. (şi: tăbărî).– A osteni, a obosi.
TĂBĂRÎ vb. IV v. tăbărí.
TĂHÚLĂ, tăhúle s.f. – Namilă.
TĂLÁŞ, tăláş s.m. – Talaz, val.
TĂMĂSTUÍ, tămăstui vb. IV. Tranz. – A potrivi, a ticlui; a desluşi, a limpezi.
TĂNDĂRÁI s.n. sg. (şi: tăndlărái). – Talcioc, piaţă de vechituri; vechituri.
TĂNDLĂRÁI s.n. sg. v. tăndlărái.
TĂNTĂLĂU, -LÁIE, -lăi, -láie adj. – Nătâng, tont, tolomac, neisprăvit.
TĂRĂMTĂT s.n. sg. – Limită, măsură. (În expr.) Prăstă tărămtăt = din caleafară,
peste măsură, peste limita admisibilă.
TĂREZÎIE, tărezîi s.f. – Tain, porţie, raţie.
TĂRTĂROÁICĂ, -óiś s.f. – Tartoriţă, drăcoaică; femeie încăpăţânată,
îndărătnică.
TĂUDZÎ, tăudzăsc vb. IV. Refl. (şi: tăuzî). – A se buimăci, a se sminti.
TĂUZÎ vb. IV v. tăudzî.
TÂRNÁŢ, târnáţă/târnáţuri s.n. – Prispă.
TÂRŞĂT, târşături s.n. – Salbă; trusou; dar de nuntă, logodnă.
TÂRTĂRÍ, târtărésc vb. IV. Tranz. – A turui sudalme, vorbe urâte, ca şi când
ar ieşi din târtiţă.
TÉNŢĂ, ténţă s.f. – (Voiv.) Bulendre, catrafuse, calabalâc.
TELENIŢĂ s.f. sg. (şi: tălăniţă) – femeie uşuratică, persoană fără soţ (fig.
îndulcitură, ştrudel)
TÍGVĂ, tígve s.f. – Craniu, ţeastă, scăfârlie. (Voiv.; în expr.) Îţ dai tigvă = îţi
vine mintea la cap; îţi vine apa la moară.
TÍŞLĂR, tíşlări s.m. – Tâmplar.
TOBOLÁŢÎIE, toboláţîi s.f. – (Voiv.) – Intabulare.
TOCÁLE s.f. pl. – Obiecte de uz casnic, catrafuse, calabalâc.
TOCMÍ, tocmésc vb. IV. Refl. – A negocia, a se târgui.
TOLDUÍ, tóldui vb. IV. Tranz. şi refl. – A (se) linişti, a (se) calma, a (se)
vindeca; a dresa, a îmblânzi.
TORNOMÉNCE s.n. pl. – (Voiv.) Diferite obiecte strânse grămadă.
TOVÁRĂ, tovări/-éri s.f. – Sarcină, greutate, povară, greomânt.
TOVĂRÍ, tovărésc vb. IV. Refl.– (Voiv.) A se năpusti asupra cuiva, a tăbărî
pe cineva.
TRAUF interj. – Afară!
TRĂCTĂLÁ, trăctălădz vb. I. Refl. – A se distra, a chefui.
TRĂSÚRĂ s.f. sg. – Transportarea snopilor din holdă pentru treierat.
TRÂCNÍ, trâcńésc – A tresări, a se speria.
TRÂMBĂ, trîmbe s.f.– Balot, sul de pânză.
TRÂNÍ, trâńésc vb. IV. Tranz. – (Voiv.) v. dârni
TRIFÍ, trifésc vb. IV. Tranz. (Voiv. – A potrivi, a nimeri.
TRIMURÍŚ, trimuríś s.m. (şi: trîmuríś). – Membru al unei secte neoprotestante
care se manifestă prin trăiri de exaltare deosebită.
TRÎMURÍŚ s.m. v. trimuríś.
TÚMNA adv. – Tocmai, chiar.
TUNÁ, tun vb. I. Intranz. – A intra, a pătrunde undeva cu forţa, a da buzna, a
năvăli; (despre apă) a se infiltra lent.
TUTULÚC, -Ă, -ś, -śe adj. – Greu de cap, bătut în cap, neghiob, tăntălău,
ageamiu, tolomac.
Tags: Aleatoriu
