V
VÁLĂ s.f. sg. – (Voiv.) Nevoie, necaz, belea.
VÁNDRĂ s.f. sg. – Vagabond, hoinar. (În expr.) A umbla în vandră şi a
umbla vandra = a vagabonda, a hoinări.
VARMÉGE, varmégi s.f. (şi: varméghe, vărmége, vărméghe. – Puşcărie,
prefectură, judeţ.
VARMÉGHE s.f. v. varmége.
VĂGÁŞ, văgáşă/văgáşuri s.n. – Făgaş; hudiţă.
VĂIÚGĂ, văiúź s.f. – Cărămidă nearsă, făcută dintr-un amestec de lut cu
pleavă, turnată în forme; chirpici.
VĂNDRĂŞÎ, văndrăşăsc vb. IV. Intranz. – A vagabonda, a umbla vandra.
VĂRMÉGE s.f. v. varmége.
VĂRMÉGHE s.f. v. varmége.
VÂLVĂRĂ, vîlvăre s.f. – Vâlvătaie.
VÂNTĂ s.f. sg. – Folos (DLR sub vîntă3); profit.
VÂPÍ, vâp vb. IV. Refl. – A se vârî, a se amesteca, a-şi băga nasul unde nu-i
fierbe oala.
VÂRPÁLĂ, vârpéli s.f. – Dogoare; flacără, pălălaie.
VÂRVORÍŚ, vârvoríśuri s.n. – Sfârcul mustăţii.
VÉSTE, veşti s.f. – Cu sensurile din DEX. (În expr.) Pră dîn dă veste (poate
pră dî’năveste, pră năveste) = pe neveste, pe neaşteptate,
surprinzător.
VÉCIMA adv. – (Voiv.) Deja.
VEŚÍ, veśésc vb. IV. Intranz. – (Voiv.) A vieţui, a trăi.
VICODÓL, vicodoále s.f. – Vijelie.
VÓLNIC, -Ă, -ś, -śe – Valid 1 (DLR); demn 1 (DEX).
VOTCÓL, votcoále/votcóluri s.n. – Căruţă mică, cu două roţi, trasă de măgar.
VORÉŢ, voréţă/voréţuri s.n. – Ogradă, curte, avlíe.
VRAT s.m. v. brat.
VREAD, vreáduri s.n. – Obicei, deprindere, rânduială; nărav.