www.banaticus.ro

ZĂCÓN s.n. sg. – Datină, obicei, rânduială, lege (nescrisă).

ZĂÍ, zăiésc vb. IV. Tranz. –A calomnia, a defăima, a cleveti.

ZĂICÍN s.n. sg. – Ulei comestibil.

ZĂPÓST s.n. sg. – Lăsatul-secului; începutul postului (de Paşti, Crăciun).

ZĂPSÎ, zăpsăsc vb. IV. Tranz. – A surprinde, a prinde la înghesuială, a cipi, a

prispi.

ZĂUITÁ, zăúit vb. I. Refl. (şi: zoitá, zuitá). – A uita.

ZÂCŢĂRÍ, zâcţărésc vb. IV. Tranz. – (Voiv.) A deranja, a se lua de cineva.

ZÂRŢĂ s.f. pl.– Ochelari, ocheţ, ocśeri.

ZBENDĂRÁ, zbéndăr vb. I. Intranz. – A tremura.

ZBIDUÍ, zbídui vb. IV. Refl.– A se ivi, a se naşte.

ZDRĂVĂNÁ, zdrávăn vb. I. Intranz. – A strănuta.

ZDRUCNITÚRĂ, zdrucnitúri s.f. – Zdruncinătură, zguduitură.

ZDUPŞÎ, zdupşăsc vb. IV. Tranz. – A turti, a îndesa, a sparge.

ZGLEMENÍ, zglemén/-ésc vb. IV. Intranz.– A înmărmuri, a înlemni.

ZGOÁDĂ s.f. sg. – Întâmplare, nimereală. Loc. adv.: Pră zgoadă = pe

nimerite, la nimereală.

ZGOGÍ, zgogésc vb. IV. Tranz. – A reuşi, a izbuti (la limită, în chip

surprinzător), a nimeri.

ZGRĂBĂLÁ, zgrábăl vb. I. Tranz. – A zgâria.

ZGURIMÁ, zgurím vb. I. Refl. – A se sfărâma, a se zdruncina.

ZMÂCNÍ, zmâcńésc vb. IV. Tranz. – A zmuci, a brusca; a zbughi.

ZMICURÁ vb. I v. smicurá.

ZOB s.n. sg. – Ovăz; nutreţ din cereale măcinate şi tărâţe (pentru cai mai ales).

ZOITÁ vb. I v. zăuitá.

ZUITÁ vb. I v. zăuitá.

ZVÂRLITÚRĂ, zvârlitúri s.f. – Şopârlă; ţipar.

ZVIDÚÍ, zvídui vb. IV. Tranz. şi refl. – A (se) vindeca, a (se) lecui.